Cea mai frumoasă Biserică din Dobrogea, este o biserică construită în perioada 1893-1904 în Hârșova.De multe ori a fost comparată cu Mănăstirea Argeșului, datorită celor 7 turle. În 1916 armata turcă a transformat biserica în grajd de cai, iar cărțile și celelalte obiecte de cult au fost arse, iar altele aruncate pe străzi. În 1922 biserica a fost resfințită și redată cultului. Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena este în prezent slujită de părintele paroh Viorel Avisalon și preotul Dănuț Mantu.
Sursă foto: Ionică Echim
MĂRTURII ISTORICE PRIVIND SFÂNTA BISERICĂ CU HRAMUL SFINŢII ÎMPARAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA DIN LOCALITATEA HÂRŞOVA
Dobrogea e parte apostolică a creştinismului românesc.
E partea din ţara noastră din care avem cele mai vechi şi mai sigure ştiri despre începuturile şi înrădăcinarea definitivă la Sinoadele Ecumenice, începând cu cel dintâi de la Niceea din Asia Mică.
Biserica a fost factor de raspândire a culturii şi a civilizaţiei în general, iar la noi a stat la baza intrării noastre în istorie.
Aşezarea bisericească a Sciţiei Mici în secolele IV-VII, cu totală cuprindere a locuitorilor din întreaga provincie, includea unităţi eparhiale de-a lungul ţărmului marin si a malului dunărean; în primul orizont cu tradiţionalele oraşe elenice, în cel de-al doilea cu centre de autentică şi străveche sorginte traco-daco-getă si romană.
Astfel Notiţia Episcopatum menţionează în Sciţia Mică: Axiopolis (Cernavodă), Capidava, Callatis (Mangalia), Histria, Tropaeum Traiani (Adamclisi), Noviodunum (Isaccea), Halmyris (Zaporojeni), Carsium (Hârsova) si desigur Tomis (Constanţa) ca reşedinţă mitropolitană.
Cercetările arheologice întreprinse până acum în Dobrogea au dus la degajarea unui important număr de biserici. Pana în anul 1980 se cunoşteau în spaţiul dobrogean 30 de biserici străvechi.
Recent însă s-au degajat altele, circa zece, sau sunt în curs de cercetare. Toate confirmă proliferarea arhitecturii bizantine, cu puternice influenţe iradiind si la nordul fluviului, unde s-a asigurat acelaşi ortodoxism.
Din secolul XV începe pentru Dobrogea perioada ocupaţiei otomane care durează peste 450 de ani.
Ţinând cont de importanţa strategic a Hârşovei in luptele cu muntenii şi moldovenii, turcii întăresc cetatea de aici ca de altfel toate cetaţile de la Dunăre şi instalează o garnizoană permanentă.
Din secolul XVII încep războaiele ruso-turce pentru stăpânirea Dobrogei, războaie care pentru Hârsova, au marcat o perioadă de înflorire, această cetate devenind un important cap de pod disputant de ruşi şi de turci.
În secolul XVII Melek Ahmed paşa dându-şi seama de importanţa cetăţii Hârşova în aceste războaie o întăreşte, pe vremea lui cetatea având 3000 de paşi circumferintă.
În tot acest timp numărul românilor sosiţi prin transhumanţă şi stabiliţi definitiv aici se înmulţeşte, simţindu-se nevoia construirii unei biserici.
La 1772 diplomatul polonez Orlik face această afirmaţie: “Creştinii din oraşul Hârşova m-au rugat să stăruiesc la Constantinopol să li se permită să clădească o biserică.”
În anul 1854 se găseau în Hârşova, 16 familii de creştini ortodocşi, între anii 1855-1857 au venit din Transilvania aici un număr mare de încă 35 de familii de ortodocşi.
Aceştia s-au stabilit pe locul ce şi astăzi poartă numele de “Varoş” şi care-i locuit numai de români. Nicolae Ţârca, venit în Hârşova în 1856, ardelean de origine, om cu vederi înaintate, a sprijinit comunitatea românească de aici pentru ridicarea în Varoş a unei biserici care avea ca preot tot un ardelen, Ioan Verzea.
Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena
În anul 1857, la îndemnul şi cu stăruinţa acestuia s-a zidit din chirpici şi s-a acoperit cu stuf prima biserică românească.
Altarul bisericii din 1857 cu hramul “Sf. Nicolae” se află fotografiat în 1928 în colectia Cotovu.
Icoanele, cărţile de cult şi veştmintele preoteşti au fost aduse tot din Ardeal.
La 1878, Ştefan Falcoianu, şeful Marelui Stat Major al armatei române găsea la Hârşova două biserici creştine: una bulgărească si alta românească, servite amândouă de un preot român. În 1903, biserica din Hârşova, construită în 1857, se găsea în “stare mediocră”.
Pe parcurs şi în special după 1877, când Dobrogea s-a alipit la Patria Mamă, numărul românilor s-a înmulţit atât de mult încât la sărbători mari, nu mai aveau loc în biserică.
Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena – Construcția
Simţindu-se nevoia unei biserici mai mari, între 1893-1904 s-a construit biserica nouă. Suprafaţa ocupată de construcţie este de 478 mp.
Construcţia este executată după proiectele întocmite de o echipă de ingineri italieni, sub conducerea domnului Anghel Salligny.
După mărturii verbale, atât proiectantul cât şi constructorul bisericii a fost italianul Luiggi Felicciano, unul dintre meşterii aduşi din Sicilia de Salligny pentru podul de la Cernavodă.
Biserica actuală se află aşezată în partea de Apus a oraşului, pe un masiv de piatră calcaros ce s-a aflat în interiorul fostei cetăti romane Carsium.
Biserica a fost sfinţită la 8 septembrie 1908 cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” ce-l poartă şi astăzi, de către Preasfinţitul Episcop al Galaţilor.
În timpul războiului din 1916 biserica a fost profanată de către armata turcă, fiind transformată în grajd de cai. S-a resfinţit în 1919, redându-se cultului cu aceeaşi frumuseţe.
Banii necesari pentru construcţia şi podoabele bisericii s-au adunat din donatiile credincioşilor, de la Prefectura Constanţei şi Casa Regală. Împrejmuirea care-i din piatră şi fier a fost executată de fraţii Drumea din Hârşova.
Temelia bisericii se află săpată în piatră naturală, peretii sunt facuţi din cărămidă nepresată. Stilul bisericii este bizantin în formă de cruce.
Acoperişul este din tablă galvanizată. Biserica are 7 turle, 2 principale, una centrală înconjurată de 4 mai mici şi are încăperile obişnuite lăcaşurilor ortodoxe: pronaos, naos şi altar.
Pictura veche – Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena
Ajungând în pridvorul bisericii trei fragmente biblice:
“ŞI CÂND STAŢI DE VĂ RUGAŢI, IERTAŢI ORICE AVEŢI ASUPRA CUIVA, CA ŞI TATĂL VOSTRU CEL DIN CERURI SĂ IERTE VOUA GREŞALELE VOASTRE”,
“RUGĂCIUNEA ESTE CU ADEVĂRAT ARMA CEREASCĂ ŞI SINGURĂ EA NU POATE PĂZI PRE NOI TARI ŞI ADEVERIŢI LUI DUMNEZEU”,
“INTRA-VOI ÎN CASA TA SFÂNTĂ DOAMNE, POVĂŢUIEŞTE ŞI ÎNDREPTEAZĂ CALEA MEA”
şi cuvintele “PACE VOUĂ” te fac să simţi cum binecuvântarea Domnului cade asupra credinciosului încă de la intrare.
Interiorul bisericii primeşte lumină suficientă prin 26 de ferestre. În loc de geamuri biserica fiind împodobită cu vitralii şi de un policandru cu 72 de lumini.
Toată pictura bisericii a fost executată de către pictorul ploieştean Toma Vintilescu.
La executarea picturii a mai contribuit şi pictorul italian Cantini cu tabloul “Lăsaţi pruncii să vină la mine”, care se găseşte în pronaosul bisericii pe partea stângă.
Pronaosul bisericii are o lăţime de 27,30 m şi o lungime de 17,10 m.
Este susţinut de 6 stâlpi masivi cu capiteluri frumos ornate, are 35 de strane, 22 pe partea dreaptă şi 13 pe partea stângă.
Cele mai semnificative scene biblice aflate în pronaos pe partea dreaptă sunt: “Visul lui Iacob”, “Sfânta Cuvioasă Marina”, “Martira Ecaterina”, “Convorbirea lui Iisus cu samariteanca la puţul lui Iacob”, “În grădina Ghetsimani”; Această parte este iluminată de 3 ferestre, pe cea din mijloc fiind ilustrată “Sfânta Maria cu Iisus”.
Deasupra acestor ferestre ne este înfăţişată “Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos”.
Partea stângă a pronaosului este iluminată tot de 3 ferestre, pe cea din mijloc fiind ilustrată “Maica Domnului cu vitraliile”, deasupra acestora ne este înfăţişată “Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim”.
Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena
Cele mai importante scene sunt: “Sfântul prooroc Ilie în pustietate”, “Cuvioasa Paraschiva”, “Sfânta martiră Elisaveta”, “Mironosiţele la mormânt după înviere”, “Sfinşii Cuvioşi Roman şi Ioan Damasckhin”.
Tot pe această parte se găseşte pangarul şi amvonul (unde se citeşte Evanghelia).
De o parte şi de alta a pronaosului se găsesc icoane laterale, pe partea dreaptă “Iisus Hristos” iar pe partea stângă “Maica Domnului”, icoana “Izvorul Tămăduirii” şi “Racla Cuvioasei Paraschiva”.
Bolta mică reprezintă “Sfânta Treime”: “TREI SUNT CARE MĂRTURISESC ÎN CERURI, TATĂL, FIUL ŞI DUHUL SFÂNT, ŞI ACEŞTI TREI UNUL SUNT, VIU ESTE DUMNEZEU CU DOMNUL IISUS HRISTOS ŞI CU DUHUL SFÂNT”.
La baza boltei se află cei patru drepţi: Isac, Iacov, Avraam şi Noe.
Naosul este despărţit de pronaos printr-o deschidere largă. Are 37 de strane din care 2 sunt arhiereşti, primeşte lumină prin 6 ferestre.
Pe partea dreaptă fereastra din mijloc ilustrează pe “Sfântul Ioan Botezătorul”, deasupra acesteia fiind pictată “Naşterea Domnului”, iar pe cealaltă parte “Sfântul Ierarh Vasile”, deasupra ferestrelor fiind pictată “Învierea Domnului”.
Cei mai importanţi sfinţi pictaţi în naos sunt pe partea dreaptă: “Sfântul Doctor Cosma” şi “Sfântul doctor Pantelimon”, “Sfinţii Martiri Gheorghe şi Teodor Tiron”, iar pe partea stângă “Sfinţii Martiri Nichita Romanul şi Dimitrie”, “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
Aici se află turla centrală, reprezentând Pantocratorul – scenă cu Dumnezeu Tatăl binecuvântând.
La baza acestei turle se află evangheliştii: “Ioan, Luca, Marcu şi Matei” şi cei patru profeţi: “Ilie, Naum, Elisei şi Iona”.
Altarul are lăţimea de 4,60 m şi lungimea de 8,50 m. Este prevăzut cu Diaconicon pe partea dreaptă şi Proscomidiar pe partea stângă.
În interiorul altarului se află Sfânta Masă pe care se găsesc obiecte sfinte: Sfânta Evanghelie, antimisul, chivotul şi Sfânta Cruce. Tot altarul este predominat de figura Maicii Domnului.
În registrul inferior sunt reprezentate Chipurile Sfinţilor Ierarhi de seamă ai Bisericii Ortodoxe.
Culorile măiestrit armonizate, bogăţia detaliilor, diversitatea fizionomiei personajelor, conferă acestor picturi o mare valoare artistică.
Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Hârşova este slujită de 2 preoţi: Ioniţă Georgel şi Mândra Nicolae. Preotul Ioniţă Georgel s-a născut la 8 ianuarie 1958 în Tulcea, într-o familie cu 3 copii, fiind cel de-al doilea.
A urmat Seminarul de la Buzău între anii 1974-1979 şi apoi Facultatea de Teologie de la Bucureşti. Slujeşte biserica din Hârşova de la 30 ianuarie 1989.
Preotul Mândra Nicolae s-a născut la 9 aprilie 1966 în Hârşova, într-o familie cu 4 copii, fiind cel mai mare la părinţi.
A urmat Seminarul de la Buzău şi Facultatea de Teologie la Bucureşti. Slujeşte biserica din Hârşova de la 1 mai 1998.
Darul lor cel mai mare este de a linişti sufletul celor ce se mărturisesc la ei sau cer binecuvântarea lor.
Pacea pe care o transmit în jurul lor vine din iubirea profundă şi smerită pe care o au faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.
Sfaturile lor calmează şi liniştesc inima, hrănesc sufletul, limpezesc cărările vieţii şi dau bucurie şi speranţă.
Arheologia, istoria şi viaţa bisericească sunt domeniile asupra cărora se insistă pentru că mai ales trecutul ne descoperă temeliile. Pe care trebuie să zidim un prezent frumos şi un viitor etern.
Scris de: Dani Antonescu si Cristina Vasile
Lucrare realizata in anul 2001.Unele informatii nu mai sunt de actualitate,intre timp biserica a fost reconditionata si repictata.
Citește si:
Mul?umirile unui hâr?ovean prin origine pentru postarea despre biserica unde a fost botezat!
Pân? la urm?, cine sluje?te în aceste vremuri la biserica „Sfin?ii Împ?ra?i Constantin ?i Elena” din Hâr?ova: p?rintele paroh Viorel Avisalon ?i preotul D?nu? Mantu (a?a cum se afirm? în prima sec?iune a textului), sau preo?ii Ioni?? Georgel ?i Mândra Nicolae (a?a cum se spune în sec?iunea din urm? a prezent?rii)? Sugerez postarea unei erate pentru clarificare ?i eliminarea confuziei!