Cronica Harsovei de Constantin N Sarry. publicată în Dobrogea Jună, autorul este director-proprietar.
Călătorul când coborară din vapor sub aste maluri
Și privirile și-ndreaptă peste cele două dealuri,
Între cari se-adăpostește târgușorul nostru drag,
Înspre Dunăre avându-și poarta cu pervaz și prag –
Oricât de puțin, din fire, predispus la meditații,
El oprise-va, sunt sigur, furnicat de vii pulsații…
*
Două dealuri cu vestigii din trecutul mult vestit,
Țintuit în cartea Vremii și în stânca de granit.
Cartea, da, ne pomenește despre CARSIUM, c-un forum,
Ridicat pe dealul ăsta, de o „ALA HISPANORUM” –
O cohortă – alcătuită din iberici călăreți,
Destinată să păzească „arilipile ” c-orice preț –
FABIU QUINT fiind Legatul Moesiei Inferioare,
Care cuprindea Dobrogea -ș-Împărat, TRAIAN cel mare…
Tot istoria-amintește de un Grec romanizat,
XENIUS zis NICEPHORUS, care, aci, a înălțat
Templu-n cinstea lui JUPITER OPTIMUS ET MAXIMUS
Și JUNONEI, soață sacră a „Părintelui ” de sus.
Cronica Harsovei de Constantin N Sarry
*
Punct de trecere și-atuncea, Carsium acesta antic
Nu era nici în vechime centru prea de tot romantic…
Ici-colea, câte-o idilă nu m-aș prinde că n-a fost:
Inima dă brânci adesea pân-și veghei dela post!…
Dar, cetatea cea romană, mai târziu și genoveză,-
Întărită și înfiptă cu nădejde în faleză, –
Rost avea ca, zi și noapte, să păzească acest vad,
Pe-unde se scurgeau, din vremuri, și păstorul cel nomad,
Dar și-atâtea alte mărfuri, bogății nenumărate,
Ce prin trecătoarea asta liniștit puteau răzbate…
Legături având statornic cu alți „frați” de „peste drum”,
Din cetatea zis a LÂNEI – Piua – Petrii de acum,
Vadul ăsta ce, lungi veacuri, față a făcut nevoii,
Până chiar în ziua de-astăzi a rămas tot VADUL-OII !
*
Da, pe-aicea, coborâră, necurmat și ani de ani,
Turmele mâncând din urmă și pletoșii noștri Mocani,
Ca, -statorniciți, prielnic, în Dobrogea-atunci păgână, –
S-o prefacă, trup și suflet, iar provincie română, –
Fără podul care, acuma. ar fii – ci-că – în proiect,
Fără hărți, fără busolă, fără scule ori… pandect,
Doar c-o ghioagă năzdrăvană și cu „Visul maicei Sfinte”
Săvârșind încet și trainic, tot ce le-a trecut prin minte!
Cronica Harsovei de Constantin N. Sarry
*
* *
De-aceea, scumpi prieteni, când, oprindu-mă și-acuș
Și privind aci-ntre dealuri memorabilul culcuș.
Care v-a crescut copiii, sub odoarele Cetății,
Leagăn, el, gigant și veșnic, – LEAGĂN AL ROMANITĂȚII !
Azi se-nalță-n deal, spre Ceruri, îndoitul monument:
Al Bizsericei și-al Școalei – permanență chezășie,
De acum înțelege viața scumpa noastră Românie…
Viață de ÎNVĂȚĂTURĂ și CREDINȚĂ-N DUMNEZEU
Urmărind în OMENIE prețiosul ei trofeu!…
*
Nu-i lipsit de-nsemnătate s-amintesc de-o faptă încă, –
Un episod istoric, șters în noaptea cea adâncă:
Carsium – cetatea veche – de pe timpul lui Traian
Și din care genovezii își duraseră liman,
Fu, cu timpul cucerită de cumplita Semilună…
Sub această stăpânire, s-a-ntâmplat și una bună:
Crainic de-al lui Mihai Bravul – Căpitan viteaz, isteț
Dunărea trecând, pe gheață, atac dete îndrăzneț –
Carsium-ului, ce pe-atuncea se numea „HÂRSÂZ-OVA”
„Vad de hoți”, în limba turcă – poreclit de cineva!!
Cum s-a terminat atacul? De, Istoria n-o scrie,
Ci vă las să vi-l cerneți, dup-a voastră fantezie!
*
* *
Cronica Harsovei de Constantin N. Sarry
Sus pe deal mai e fiată și o piatră funerară,
Ce-amintește de o moarte inultilă și bizară, –
Moarte-aflată-n fundul apei de-un grup mare de-ofițeri –
Treizeci și ceva în număr – românași pionieri –
Sfârtecați printr-o ciocnire de-un vapor austriac
Pe când traversau, în „Trotuș „, Dunărea, pe-un timp posac.
Numele lor vor rămâne ca și stânca, -n veșnicie, –
Pe când, din ce-a fost odată strașnica împărăție,
Praful s-a ales și scrumul – și din ea, de-a mai rămas
Curmă, Doamne, a ei viață și nemernicul ei glas!
*
* *
Lângă deal își are sediul, azi, Muzeul lui Cotovu, –
Unde dascălul VASILE, stând în mână cu hrisovu,
Dovedește că Dobrogea, teritoriu vechiu roman,
Aparține, cât e lumea, seminției lui Traian !
Cronica Harsovei de Constantin N. Sarry
Cronica Harsovei de Constantin N. Sarry
*
Drept Muzeului în față, un bust sobru amintește
De Ioan Cotovu – tatăl, care, dornic, părintește,
A deschis pe-aceste locuri prima școală românească,
Ca să-nvețe Dobrogenii Patria să și-o iubească!…
Cronica Harsovei de Constantin N. Sarry
*
Iar din bronzul, de pe piață, LUCA OANCEA, gânditor,
Parcă ar șopti din buze fiecărui trecător:
– Tu, care-umbli de colo – ncoace, făr- a ști ce-a fost odată
Pe meleagurile acestea, află c-a d-întâi răsplată
Pentru faptul că poți astăzi să calci țărna, ca stăpân,
Se cuvine pe de-a-ntregul DOROBANȚULUI ROMÂN…
El ne-a dat Inbdependența, printr-o mare biruință:
Tot sub scutul lui, în urmă, furăm puși toți în putință,
Să rodim pământu-acesta, binecuvântat de zei,
Cu oițele, cu plugul, frământându-l cu temei
Și desăvârșind cu brațul și c-o minte nțeleaptă,
Patriotică, frumoasă și nepieritoare faptă…
Sfânta Muncă, roditoare orișiunde, -n orice țară,
Nicăieri ca în Dobrogea nu era mai necesară, –
Unde, după lungi războaie, care toate-au pustiit,
Pe ruinele rămase totul trebuia zidit… (…)
Cronica Harsovei de Constantin N. Sarry
DOBROGEA jună < 1904-1944> : organ săptămânal al tinerimii dobrogene : organ al revendicărilor naţionale ale dobrogenilor
Periodicitate variabilă: săptămânal: 1904-1906; 1911-1912; 1914-1919; 1942; de 2-3 pe lună: 1907-1910; 1913, 1943; bisăptamânal: 1920, 1939-1941; zilnic: 1921-1938
Intreruperi ale apariţiei in perioadele: 15 aug. 1916 – 17 nov. 1918
Intre 14 dec.-25 dec. 1920, titlul: Dobrogea veche
Textul a fost folosit în loc de prefață de către Prof. Alexandru – Mihai Dogaru în lucrarea – mic dicționar – ” OAMENI DE SEAMĂ – DIN / LA / DESPRE HÂRȘOVA „