Versuri de toamna – Ion Rosioru – Harsova
Precum în toamna peste care…
După ce mor, unii sunt parcă şi mai prezenţi decât au fost
În timpul vieţii lor trăite în chip anost şi fără rost!
E scris în legea blestemată a-ntortocheatei noastre firi
Ca în trecutul ce se stinge să scormonim după martiri!
Dăm peste ei, din întâmplare, şi-i abordăm paradoxal
Şi, spre a-i face mai credibili, le inventăm un ideal!
Le-atribuim câte-un miracol şi-i găzduim în calendar
Precum în toamna peste care s-abate Vara de Brumar!
O să mă tu şi-o să te fiu…
Brânduşele de toamnă-s doruri în ochii celor care-au fost:
O să te numeri printre ele, o să te-admir şi-o să mă cost!
Brânduşele de toamnă-s şoapte ce cheamă în oglinda lor:
O să te numeri printre ele, o să te-admir şi-o să mă mor!
Brânduşele de toamnă-s cioburi dintr-un feeric curcubeu:
O să te numeri printre ele, o să te-adun şi-o să mă eu!
Brânduşele de toamnă-s stele căzute dintr-un cer târziu:
O să te numeri printre ele, o să mă tu şi-o să te fiu!
Pantum
Se lasă fumul toamnei pe casele pustii
Spre-a simula că iese din hornurile lor.
Trăind ca un sihastru, îmi pare că revii
Să te convingi în taină că încă te ador!
Ce prăbuşire în păcat!
Ce toamnă doldora de noime!
Ce cai de ipsos la manej!
Ce singur cuc pe strada veche!
Ce frunze roşii în vârtej!.
Ce dimineaţă scandinavă!
Ce corbi albaştri în castel!
Ce şansonetă îngânată!
Ce nuntă fără menestrel!.
Ce cale-ntoarsă-n casa goală!
Ce han odinioară viu!
Ce amintire dureroasă!
Ce gară plină de pustiu!.
Ce cuvertură-n zece iţe!
Ce lac de-a pururi colmatat!
Ce întâmplare sacrosantă!
Ce prăbuşire în păcat!
Pantum
63
Merii-n semn de toamnă lungă înfloresc a doua oară.
Sunt sedus de gingăşia veveriţelor din nuci.
În edenul de miresme Carul Mare se coboară.
Din prisaca nostalgiei miere proaspătă aduci.Sunt sedus de gingăşia veveriţelor din nuci.
Încă-o vară indiană o să vină într-o doară.
Din prisaca nostalgiei miere proaspătă aduci.
Nonşalant îşi trec gutuii împlinirile-n cămară.
Încă-o vară indiană o să vină într-o doară.
Amfore de aur parcă sunt dovlecii pe uluci.
Nonşalant îşi trec gutuii împlinirile-n cămară.
Vinul îmi dezleagă limba în balade cu haiduci.
Amfore de aur parcă sunt dovlecii pe uluci.
Perindarea mea prin lume ani-lumină o măsoară.
Vinul îmi dezleagă limba în balade cu haiduci.
Merii-n semn de toamnă lungă înfloresc a doua oară!
(Din volumul Insomnii vesperale)
Versuri de toamna – Ion Rosioru – Harsova
Mai multe versuri ale poetului Ion Roșioru găsești pe https://www.facebook.com/i.rosioru/ îți recomandăm să vizitezi și blogul familei Roșioru https://rosioru.ro/